Post lipicios

Copilul

Ai mers la spital cu inima tremuranda. cu emotia nasterii in gand si cu durerile si spasmele ingrozitoare ale travaliului impingandu-te spre intuneric. Ai rezistat.

Ajunsa in sala de nasteri, cu sotul de mana, cu un doctor care striga la tine si cu parintii si rudele tale asteptand afara, ai impins pana nu ai mai putut. Pana ai simtit ca mori. Ai rezistat. Continuă să citești „Copilul”

Reclame

Iubirea lor

Ma trezesc dimineata, la auzul lor pe holul casei. Pașii lor pe parchet, râsetele lor colorate îmi amintesc mereu ce binecuvântată sunt să îi am. Îi iubesc pe toți trei. Îl iubesc și pe EL, dar într-un fel aparte. Pe ei trei însă, îi iubesc cu toată inima mea. Simt că Continuă să citești „Iubirea lor”

Daca…

Inainte sa ii am pe ei, l-am avut pe EL. El, cel caruia nu i-am vazut manutele decat pe un computer, caruia nu am putut sa ii simt bataile inimii cu capul lipit de pielea lui transpirata, caruia nu am putut sa ii dau nimic din viata mea. Inca ma gandesc cum ar fi fost daca l-as fi avut pe EL. Oare s-ar fi schimbat ceva din viata mea de acum? Oare as fi fost mai fericita, sau mai trista? Doar cu intrebarile am ramas. Si cu o durere cumplita in Continuă să citești „Daca…”

Reuniuni de familie

Eu stiu una si buna: la noi acasa, de cand hat, reuniunile de familie se fac in formula extinsa (asta probabil am invatat-o de la mama). Alt lucru invatat de la ea este ca trebuie sa ai un living incapator. Destul de incapator incat sa intre in el 5 matusi, fiecare cu cate 2 copii, parintii, surorile, fratii, si matusa sotului verisoarei unchiului tatei. De-asta, cand ne-am facut casa, arhitectul si-a bulbucat ochii cand i-am zis dimensiunea living-ului, si a zis „Ce va trebuie, nene, sufragerie asa de mare, doar nu primiti tot Bucurestiu’ acolo!”. Ei bine, chiar il primim! Doar o parte, ca rude avem si in strainatate. Si in fiecare an (uneori chiar de doua ori!), sufrageria noastra e plina de rude, care stau 5-6 ore, si apoi pleaca fiecare la hotel sau acasa, doar pentru a se intoarce a doua zi pentru inca 7-8 ore de „distractie”, asa cum doar ei stiu. Si vin din toate colturile lumii, iar casa in Bucuresti n-au, de nu mai stim pe la ce hoteluri sa ii cazam, ca ajungem sa le umplem pe toate din Bucuresti. Nu va mai spun ca, atunci cand sunam la un hotel la care deja i-am cazat, ofteaza aia de la receptie cand aud numele de familie! Continuă să citești „Reuniuni de familie”

Iarna si primavara: sezonul… cadourilor!

Nu, nu ma refer la cadourile pentru cei dragi, ci la cadourile pentru invatatoare, profesoare, paznici, femei de serviciu, si electricianul scolii. Aceasta mentalitate a fost inceputa de parinti. Cum s-a intamplat si la noi, inca de la inceputul anului scolar, parintii au format un grup pe WhatsApp, in care s-au pus pe dezbatut ce ar trebui sa cumparam pentru profesorii scolii. Dupa nenumarate si … Continuă să citești Iarna si primavara: sezonul… cadourilor!

Nu vreau sa castige

Vad atatea mame care isi imping copiii de la spate, mereu cu aceleasi vorbe: „Daca dai din coate, ajungi in varf!”. Bietii copii isi cred mamele, si se supun fara nicio vorbulita poruncilor lor.  Este halucinant sa vezi atatia copii care nu stiu ce vor de la viata. Doar pentru ca parintii nu i-au lasat sa aleaga.

Acum cateva zile, mi-a povestit o prietena de-a mea despre fiica ei:

-A venit acasa plangand. Cand am intrebat-o ce-are, mi-a zis ca a luat o nota mica la scoala. S-a inchis in dormitor si a fost depresiva toata saptamana.

Continuă să citești „Nu vreau sa castige”